Programul pe zile a fost urmatorul:

Ziua 1: sosirea la punctul de intalnire – Bolzano, unde am dormit in sala de conferinte a AVS-ului, de unde am plecat in ziua urmatoare cu autocarul spre Chamonix - Le Tour. Aici am dormit in cabana Clubului Alpin Francez.

Ziua 2: Am facut o plimbare de 5 ore pe Aiguille des Poisettes – un varf de aprox. 2600m, cu vedere impresionanta spre Mont Blanc si valea Chamonix-ului, dupa care am mers sa vizitam orasul Chamonix. Seara am primit cu totii tricouri inscriptionate cu sigla taberei noastre si a sponsorilor acestui proiect, iar ghizii ne-au ajutat sa organizam materialul pentru ziua urmatoare.

Ziua 3: Am urcat cu cabina pe Aiguille du Midi, de unde am traversat Mer de Glace/Glacier du Geant pana la Refugiul Torino (Punta Hellbronner), unde am coborat cu cabina la Courmayeur-Italia. Aceasta traversare a fost foarte impresionanta, mai ales pentru acei participanti care nu mai mersesera inainte pe ghetar. Am avut ocazia sa vedem locuri cu nume rasunatoare, despre care citisem inainte- Mont Blanc, Mont Maudit, Mt. Blanc de Tacul, Dent du Geant, Grand Capucin, Aiguille Verte si Aiguilles des Dru, Grand Jorasse cu peretele sau nordic impresionant, etc. De aici am mers cu autocarul la un camping in Valle d’Ayas, unde ne-am instalat corturile sub ploaie. Valle d’Ayas este o vale secundara (spre nord) din Valle d’Aosta care faciliteaza accesul pe versantul sudic spre zona centrala a crestei Breithorn-Castor-Polux-Lyskamm-Monte Rosa.

Ziua 4: Am urcat pana la un lac glaciar, Lago Boisettes, unde cei curajosi au avut ocazia sa faca o baie in apa limpede dar si foarte rece, pentru ca lacul se afla la aproximativ 2500 de metri altitudine. Seara ne-am intors la camping, de unde era vizibila urmatoarea noastra tinta - Breithornul.

Ziua 5: Am urcat din vale cca. 6 ore la Refugio delle Guide di Valle d’Ayas situat la 3400m, o urcare destul de lunga dar si foarte frumoasa, deoarece in permanenta aveam in fata Breithorn-ul si varfurile invecinate enumerate mai sus. Dupa-amiaza cei interesati si mai putin obositi au avut ocazia sa invete tehnici de salvare din crevasa – foarte interesant!

Ziua 6: Am pornit foarte devreme spre Breithorn, insa vremea era proasta, cu vizibilitate slaba, asa ca a trebuit sa ne oprim la altitudinea de 4000 de m, de unde am mai fi avut doar o ora de urcus, fara sa vedem nici un ‘horn’- denumirea elvetiana pt varf. Am traversat spre vest inspre platoul de sub Klein Matterhorn, de unde am coborat cu cabina in Zermatt (Elvetia). Aici am avut prilejul sa admiram pe vederile foarte scumpe expuse prin chioscuri peisajul (pe care nu l-am vazut din cauza cetii). Dupa-amiaza am coborat intai cu trenul, apoi cu autocarul la un camping, unde am reusit sa instalam corturile inainte sa inceapa o ploaie torentiala.

Ziua 7: Plecare din camping si vizita in Zurich a sponsorilor proiectului, cu discutii despre mediu; apoi am fost transferati la Herisau, in estul Elvetiei, unde am innoptat la o mica cabana a Clubului Alpin Elvetian si am sarbatorit impreuna cu localnicii Ziua Nationala a Elvetiei.

Ziua 8: Calatorie lunga cu autocarul pana in Obernberg, Austria, unde am participat la un proiect de impadurire, mai intai intr-un stil foarte „copilaresc” cu jocuri si explicatii despre ecologie si necesitatea ei, apoi a doua zi a devenit mai serios.

Ziua 9: Am fost impartiti in grupuri, fiecare avand alta tema; grupul nostru a plantat copaci, altii au taiat crengi uscate si bolnave, altii le-au dat foc. A fost o zi frumoasa, in care ne-am „odihnit prin munca”.

Ziua 10: Calatorie spre Landro- Italia, unde am avut o jumatate de zi de catarat spre deliciul tuturor, cu initiere pentru cei care nu se mai catarasera inainte. Seara am prezentat proiectul presei si am ascultat o prelegere a lui Reinhold Messner pe tema ‘muntii-spatiu vital-probleme politice’. Din pacate au fost abordate probleme ale politicii locale si prelegerea era adresata localnicilor.

Ziua 11: Urcat pe via ferrata pe Paternkofel, cu vedere spre celebrele Tre Cime di Lavaredo. In afara de peisajul extraordinar, a fost foarte interesant sa vedem urme ale Primului Razboi Mondial – multe tuneluri inguste, sapate in stanca. Spre pranz s-a stricat vremea, asa ca am fost nevoiti sa coboram rapid spre cabana.

Ziua 12: Vremea era proasta, asa ca am mers la o sala de sport a unui liceu, unde am putut sa jucam fotbal, baschet si sa ne cataram pe un mic panou de escalada.

Ziua 13: Ne-am trezit devreme si am plecat spre Slovenia, unde am urcat pana la cabana Kredarica, sub Triglav – 2864m situat in Alpii Dinarici, cel mai inalt varf al Sloveniei.

Ziua 14: Urcat pe Triglav si coborat intr-un sat apropiat, unde am vizitat Muzeul Parcului National Triglav. Seara am asistat la o proiectie de diapozitive despre acest parc national.

Ziua 15: Calatorie spre Trieste, aici am vizitat “Grotta Gigante” si am innoptat la un hostel.

Ziua 16: Vizita castel Miramare; primarie Trieste; sediul Clubului Alpin Italian, incheierea oficiala.

Timpul ploios din perioada de desfasurare a taberei nu ne-a permis sa atingem toate obiectivele propuse in program. Am cunoscut insa tineri si am legat prietenii. Ca urmare, la sfarsitul taberei am plecat in sudul Elvetiei la catarat. Am stat aici la niste prieteni timp de o saptamana in care am mers zilnic la escalada in zona Bitschji si Brentschen (Wallis), iar intr-una din zile am urcat pe Meithorn, 2798m. 
In week-end ne-am dus la Chamonix: vineri, la 7 dimineata luam trenuletul pentru Montenvers (pe bancheta din fata noastra statea Anthony Lamiche); ajunsi aici am coborat pe scari de metal pe ghetarul din Valee Blanche si am urcat timp de 2 ore pana la Refugiul Envers les Aiguilles. Aceasta zona a fost deschisa pentru catarat in anii ‘70-80 de catre Michel Piola. Este vorba de fapt de partea sudica a Aiguilles de Chamonix, orientata catre ghetar,care nu se vede dinspre Chamonix, de aici si numele ‘envers les Aiguilles’. Ne-am lasat lucrurile la refugiu si am plecat la catarat: dupa 20 de minute de mers pe ghetar am intrat in traseul ‘Le Marchand de Sable’ care se afla pe Tour Rouge, 2899m, traseul avand o diferenta de nivel de 300m, grad impus 6a+. Eram patru oameni, asa ca am mers in doua echipe (eu am mers secund tot timpul). L-am parcurs din 9 lc, am ajuns in varful acestui turn, dupa care am facut rapel. Granitul era de o calitate excelenta, vremea frumoasa si imprejurimile fantastice (vedeam Aig. Verte, Grandes Jorasses, Dent du Geant etc). Asigurarea se facea cu nuci si frienduri, de obicei in pasajele care aveau/depaseau 6a (grad VI+/VII- UIAA) aparea cate un spit, iar regruparile erau toate in spituri care aveau si cate un maillon rapid pentru rapel, toate retragerile din aceasta zona efectuandu-se in aceasta maniera. 
A doua zi am vrut sa intram in traseul Amazonia, localizat in zona intitulata ‘Little Yosemite’, in Pointe des Nantillons 2921m, insa am ratat intrarea din cauza necorespondentei terenului cu topoul pe care-l aveam (ghetarul s-a retras in ultimii ani si a lasat descoperita o portiune de 20 m de stanca). Prin urmare am nimerit in traseul Guy-Anne 6a+, 11 lc, foarte frumos si asa....
A treia zi trebuia sa plecam spre casa la pranz, asa ca am ales un traseu mai scurt, de 6 lc, ‘Le Piege’ 6a+ pe Tour Verte 2760m. Am terminat traseul in 3 ore, asa ca am avut destul timp pentru o intoarcere relaxata la masina, in Chamonix.
Scurta mea iesire de „botez” in Alpi s-a-ncheiat astfel cu marea bucurie legata de cele realizate si cu intoarcerea acasa alimentata de visuri pentru o intoarcere viitoare, sper, nu prea indepartata.