Ma voi limita sa punctez problemele cele mai importante dezbatutue.
Se fac eforturi sustinute si se tin consultari frecvente cu Comitetul Olimpic international pentru includerea in etape successive a sporturior alpine in programul jocurilor olimpice. In aceasta directie, Roger Paine, Seful Comisiei Competitii din UIAA a avut un rol extrem de activ. Exista ca urmare sansaca in 2008 sau 2012 una sau mai multe discipline (in primul rand catararea si schi-alpinismul) sa fie incluse pe lista jocurilor olimpice. Evident ca aceasta ar contribui substantial nu numai la recunoasterea larga a sporturilor alpine dar si la cresterea bugetului UIAA.
Adunarea a continuat cu darea de seama asupra bilantului financiar 2003 urmata de prezentarea si discutarea variantelor de buget pentru 2004 si votarea acestora.
Desi poate parea ciudat, UIAA se gaseste in prezent intr-o situatie financiara precara, datorata neplatii sau platii cu intarziere a cotizatiilor de catre unele din cluburile majore (ex. India, Iran, China, Pakistan). In plus, au fost facute cheltuieli majore pentru promovarea unor activitati si actiuni care nu au adus inca un beneficiu Uniunii.
Ca o urmare fireasca si cu mare majoritate de volturi, s-a votat ca in mod exceptional varianta de buget in baza careia cotizatia anuala platita pentru 2004 de catre cluburile membre sa fie marita cu 20%. Am votat pentru aceasta marire cu credinta ca cei pe care-i reprezint, membri CAR, ar fi procedat la fel. Probabil ca va intereseaza bugetul votat pentru 2004: 430,000 franci elvetieni (cca. 310,000 Euro). Restul, va imaginati ce este: munca depusa din placere, benevol si din dorinta ca miscarea alpina mondiala sa existe si sa prospere.
Majoritatea sesiunii de dupa amiaza a fost dedicata darilor de seama a sefilor celor 7 comisii. Este fortificant si imbucurator sa vezi cata pasiune, timp si munca neplatita se depune atat la nivel UIAA cat si la nivel de cluburi nationale pentru promovarea activitatilor de munte in general si in particular a celor legate de alpinism, catarare, etc. Imi vin in minte mesaje naive sau rau intentionate de pe diverse liste, asteptand ca cineva sa le dea; daca se poate pe gratis.

Sesiunea s-a-ncheiat cu o seara minunata. Sub lumina lunii pline jucandu-se cu norisori albi, doua vaporase ne-au dus la capatul sudic al Koenigssee la Sankt Bartolomae, vechia resedinta de vara a regilor bavarezi sub peretele estic al Watzmann-ului. Dupa un concert in capela castelului a urmat cina si intoarcerea la Berchtesgaden.
Traversand lacul l-am revazut cu ochi mintii pe Hermann Buhl plecand pe jos la 7 seara din gara Berchtesgaden, parcurgand cei 7 km pana la lac si alti vreo 5 peste lacul inghetat pana la St. Bartolomae, urcand apoi la baza peretelui Watzmann-ului ca sa parcurga solo noaptea (sper sa nu gresesc) Traseul Salzburghezilor (5B), sa-si stinga pe varf setea cu portocala ramasa (pe cealalta o mancase la mijlocul peretelui) gandind “acum nu-mi mai este frica de Nanga Parbat”, luand-o apoi la goana in coborare pe traseul clasic ca sa prinda trenul care sa-l depuna dimineata la Muenchen unde la 8 incepea lucrul de zi cu zi. Era ianuarie 1953, putin timp inainte de-a pleca in Afganistan ca sa urce Nanga Parbat, in premiera si pe ultima portiune, tot solo.

Mentionez din nou (o facusem si-n darea de seama asupra simpozionului de istruire a instructorilor) ca poate cu exceptia Chinei, Ucrainei si a inca una sau doua tari ex-socialiste, toti reprezentantii la Adunarea Generala pratica in mod activ alpinismul intr-o forma sau alta. Ca urmare, acestia vorbesc ceea ce stiu si stiu ceea ce vorbesc, se implica cu pasiune si-n cunostinta de cauza.

A doua zi, pe un timp complet schimbat (ploaie si nori negri) m-am intors peste Innsbruck si pasul Brenner in Italia, la Torino, cu sufletul mult mai bogat si cu dorinta si mai mare de-a continua sa ma implic pt. promovarea miscarii alpine.

Cei interesati in amanunte legate de discutiile din Adunarea Generala 2004 si de documentele publicate, va rog sa mi le cereti.

Mihai Pupeza,
Presedinte CAR