Vineri 21.01.2003 ne-am adunat la cabana Curmatura CAR-isti din toate colturile tarii:

1. din Bucuresti patru (Vasilescu Dan, Pelle Valentin, Grososiu Dan Valentin si Pitu Daniel), la care s-au adaugat seara tarziu Mircea Sandulescu, Nelu Dumitrescu si Marian Dinu;

2. din Focsani cinci (Gogoncea Costica, Turcanu Dan Bobi, Tontu Ovidiu, Serea Gelu si Cepoiu Ionel);

3. din Galati patru (Caval Marian, Ionascu Marius, Cojocea Adrian si ....).

De doua zile poposisera la cabana noua alpinisti de la clubul Diantus Medias, condusi magistral de Vasilache Ovidiu si Zinz Andrei Corin, majoritatea fiind inca elevi de liceu. In ziua de vineri ei au parcurs creasta urcand pe la Turnuri si coborand pe triunghiul albastru de la refugiul turnul Ascutit.

Aceasta coborare este celebra prin riscul imens de avalansa in situatiile unor zapezi proaspete, asa cum descrie si Em. Cristea intr-un articol din revista Romania Pitoreasca si cum am patit si eu in februarie 1984 (cu o echipa de unguri si oradeni condusa de Szabo Bela si Otto Lorenczi).

Desi nu a nins serios de peste 3 saptamani, pe anumite portiuni zapada era destul de mare si urmele taiate de alpinistii din Medias ne-au favorizat mult orientarea si mersul.

Am cazat la anexa, unde ne-am inghesuit 22 de persoane pe 16 locuri pentru a mai reduce putin costul de 75.000 lei/persoana.

Cabanierul Vasile si echipa dansului au fost deosebit de amabili si draguti, chiar a imprumutat niste bocanci dublii unui alpinist din Focsani. Caldura si masa au fost si ele bune si rezonabile.

Temperatura in timpul noptii a coborat la -10 grade C, iar in cursul zilelor a fost de 1-2 grade sub zero, deci mai mult decat rezonabile. Vantul a adiat placut pe creasta si a fost tocmai bun pentru a nu transpira in timpul ascensiunii. 
De remarcat ca toti tinerii din Bucuresti si Focsani erau prima data in Piatra Craiului iarna si erau incepatori in mersul cu pioleti si coltari, motiv pentru care i-au folosit continuu in zilele urmatoare.
Bocancii cu erau dotati sufereau acut de modestie, practic fiind de vara.

Sambata 22.01 ne-am sculat la ora 7,00 si intr-o ambuscada neorganizata am reusit sa ne hranim superficial si sa plecam incepand cu ora 9,15 (cam foarte tarziu dupa traditia noastra de a pleca inainte de ora 6,00).

Bucurestenii si focseneni a plecat prin Turnuri, unde au urcat legati in coarda si in cca 3 ore au ajuns pe Vf. Turnul. Alpinistii din Medias (mai exact o parte din ei), au urcat nelegati si ne-au depasit in tromba fiindca au avut intentia sa ajunga la Grind si apoi seara la cabana. 

Vremea era frumoasa, am urcat, ca niciodata, fara manusi si hanorac, pe sus s-a mai ivit, printre valuri de nori, si soarele. Zapada a fost bine stabilizata si datorita urmelor s-a mers sigur si destul de rapid.

La ora 13 am ajuns la refugiul Turnul Ascutit unde am facut o pauza de masa si am inghetat bine, din cauza unui mic alizeu. Starea refugiului este buna, in interior fiind si cald de la un primus pornit anterior. Echipa galatenilor a urcat de Hornul Gainii si a plecat in continuare in ritm alert, avand intentia sa ajunga la Grind si sa campeze la refugiu. Echipa Sandulescu - Dumitrescu au urcat si ei pe la H.G., fentand cea mai frumoasa portiune de creasta si au castigat cel putin o ora inaintea noastra. Au hotarat totusi sa coboare cu noi fiind ora inaintata.

Coborarea pe valcelul marcat cu triunghi albastra a fost lejera si fara risc, datorita zapezii intarite si stabilizate. La urmatoarea ninsoare serioasa, traseul acesta devine extrem de riscant, fiind ideal pentru o avalansa imensa.
Traseul prin padure a fost rezonabil datorita urmelor facute cu o zi inainte, ajungand la cabana in jurul orei 14,30.

Alpinistii din Medias au facut creasta nordica pana la Vf. La Om (dublu fata de noi) si au coborat pe muchie spre Ref. Grind si apoi au inotat in zapada inapoi la cabana. Au ajuns seara pe la ora 21, destul de epuizati.
Duminica 22, bine refacuti dupa tura de pe creasta principala, am hotarat sa urcam Piatra Mica, putin incarcata de zapada. Am urcat toti cu coltari, in scop didactic, dar si pentruca starea bocancilor majoritatii era jalnica. Un vant inghetat ne-a obligat sa urcam bine echipati si in ritm sustinut dar ne-a oferit in compensatie o imagine panoramica de mare frumusete si claritate a intregii creste.

Am programat sa ajungem inapoi la cabana la ora 11,00 si am reusit sa ne respectam programul. Coborarea spre si din Poiana Zanoaga nu a prezentat probleme, iar coltarii s-au dovedit excelenti.

Toti incepatorii s-au dovedit la inaltimea asteptarilor si astepta Retezatul pentru a se pune, mai serios, in valoare. Dar nu cu bocancii cu care s-au aventurat in Piatra.

Coborarea spre fantina lui Botorog a prezentat un grad de dificultate sporit, la care ne-am asteptat de la urcare. O pojghita de gheata ne-a transformat coborarea in cosmar si in unele cazuri, montarea coltarilor s-a dovedit salutara.
La ora 14,00 toate echipele au ajuns cu bine la cabana Gura Raului din Zarnesti, sau imbarcat in masini si ne-am imprastiat care incotro. 

Am ramas cu o amintire frumoasa, dar cu impresia ca a fost prea scurt si fugitiv. Ca si toata viata noastra, dealtfel.